Jul 31, 2012

4:47 PM - 2 comments

Andrei Tarkovskii: file de jurnal.

   Iata un material de si despre Andrei Tarkovski. Sunt convins ca importanta si valoarea lui se va releva chiar in timpul lecturii. Acest om este un univers in sensul real al cuvantului. O realitate plina de un insolit misterios si surprinzator pana in cele mai mici detalii. Si atat de benefic, luminos, iertator, rafinat si, in acelasi timp, vulnerabil. Este un adevar pe care l-am putut intelege in egala masura vizionandu-i filmele sau citind si recitind poeziile lui Arsenii Tarkovskii, tatal regizorului. "Oglinda", "Calauza" sau "Nostalghia", toate trei impregnate pana in maduva de poezie, precum si de poezia recitata cu voce tare, insa atat de bland si chiar nostalgic de catre Alexandru Kaidanovski, Innokentii Smoktunovskii, iar in imagini - Anatolii Solonitin, Margareta Terehova sau Oleg Iankovskii. Acest fragment din jurnalul regizorului le contzine pe toate si pe totzi. Poate, chiar si pe Dostoievski, asa cum i-ar fi placut lui insushi sa fi fost.

Puteti accesa textul aici. 

Jul 30, 2012

Jul 24, 2012

5:29 PM - , No comments

Gânduri în timpul ploii (13)

Deschid ochii şi înţeleg. Că trăiesc. Îi închid la loc şi parcă am murit. Îi redeschid şi înţeleg din nou. Că viaţa, propria mea viaţă, este un accident, pe care într-un târziu o accept ca pe un cadou providenţial (sa-i spunem aşa). Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu surpriza de a fi încă în viaţă. De a nu fi fost răpit de un atac cerebral rebel care m-ar mătura pur şi simplu dintre cei vii. Lucrurile sunt tot acolo unde le-am lăsat aseară. Cămaşa aruncată pe scaun. Peste cravată, a cărei limbă se mijeşte timid de sub o mânecă. Sacoul în cuier. Câteva cărţi pe masă şi un caiet deschis cu creionul zăcând pe o pagină cu ceva notat indescifrabil. Jucăriile stau tăcute tot acolo, pe rafturi în faţa cărţilor. Şi tot restul zilei consum din sentimentul de recunoştinţă că pot cheltui din abonamentul prelungit, iată, pentru încă o zi. Fără nici un efort. Fără să fi fost întrebat. Şi fără să mi se fi cerut acceptul. Ca un calup de publicitate rătăcit printre minutele gratuite ale vieţii mele.

Citeste mai departe »

Jul 14, 2012

2:43 PM - , 3 comments

Tatuajele tatălui meu (9)

Următorul fragment din puzzle mă plasa direct în miezul acţiunii şi îl înfăţişa pe Sava doborând lampa cu gaz de pe masă şi aruncându-se la podea. Undeva din întunericul nopţii răsunau împuşcături şi geamurile explodau în nori de cioburi cu care ploua peste toată familia întinsă pe jos. O dată cu lăsarea întunericului, Sava devine extrem de preocupat şi chiar puţin nervos, trăgând cu urechea la cel mai mic sunet din ogradă. Câteodată reuşeşte să anticipeze tirul răzbunătorilor nocturni, care obişnuiesc să tragă în geamurile mici ale casei chiar în timp ce întreaga familie ia cina. Probabil surprinde clinchetul caracteristic produs de scoaterea piedicii de la armă şi, firesc, doboară lampa de pe masă, strigându-le celorlalţi să cadă la podea. Tata îşi aminteşte oarecum surâzând anume acest strigăt şi surprinderea lui atunci când bunicul aruncă o privire speriată spre geam, strigă „La podea!”, doboară lampa şi cade undeva în lateral, răsturnând şi scaunul. Ascultam povestea şi vedeam ceva similar cu Vestul Sălbatic, în care oamenii se împuşcau între ei. Aveam de unde să-mi aleg imaginile, deoarece Moscova transmitea filme redegiste despre războaiele amerindienilor cu coloniştii sau cu cavaleriştii lui Custer.

Citeste mai departe »

Subscribe to: Posts (Atom)