May 23, 2012

12:22 PM - , No comments

Tatuajele tatalui meu (8)


Negăsind niciun răspuns, am desfăcut-o pur şi simplu şi chiar dacă în viaţa mea nu făcusem aşa ceva, m-am gândit că cea mai bună soluţie ar fi să încep pur şi simplu să refac, piesă cu piesă, imaginea de pe coperta cutiei. Era o reprezentare a catedralei din Zagorsk şi cea mai mare problemă s-a dovedit a fi cerul. Un cer deasupra Rusiei. Sau poate, cum spunea Andrei Bitov, un cer deasupra Troiei, sub care se adăpostea însă o catedrală pravoslavnică.

Citeste mai departe »

May 18, 2012

May 12, 2012

9:43 PM - , No comments

Tatuajele tatalui meu (7)

Surprinzător şi paradoxal, însă cicatricea amplifica imaginea unui zâmbet ascuns, care imediat urma să apară pe buze. Mă simţeam în clipa dinaintea unui zâmbet şi o priveam pe mama gata fermecat de bucuria care urma imediat să-i lumineze chipul. Semnul era într-o totală conformitate cu caracterul şi temperamentul ei. O completa şi o continua într-un mod surprinzător de firesc. Îi şi scotea în evidenţă un fel de vulnerabilitate, deoarece cred că o cicatrice la vedere într-un prim moment asta şi înseamnă. Şerpuirea acvatică a curgerii prindea viaţă atunci când mama începea să vorbească, iar sonoritatea vocii substituia ceea ce în mod normal ar fi trebuit să fie clipocitul timid şi blând al apei. O priveam cum vorbeşte şi urmăream dansul subtil, arcuit, al firului-filigran de pe faţa ei. Senzaţia devenea şi mai puternică atunci când ne plimbam pe malul Nistrului, vorbind despre toate şi despre nimic. Râul avea vocea mamei şi i-o atribuiam printr-o translaţie spontană a modului în care îi receptam cicatricea. Oricând privesc poze cu ea, caut mai întâi cicatricea. Întotdeauna o regăsesc acolo, la locul ei. Şi abia în următoarea clipă aud râul a cărui curgere are vocea mamei. 

Citeste mai departe »

May 8, 2012

10:29 PM - , 2 comments

Tatuajele tatalui meu (6)

Mama nu avea tatuaje. Nu era de conceput aşa ceva în acele vremuri. Avea totuşi un însemn. O cicatrice care îi brăzda obrazul drept. De la ureche până în colţul gurii. Era ca harta unui fluviu cu trei praguri, imprimată direct pe faţă. O observasem de mic copil şi o asimilasem imaginii materne. În comparaţie cu alte femei, cuobrajii netezi, mama mi se părea a fi mult mai frumoasă, distinsă într-un mod special cu un semn care în ochii mei de copil îi amplifica farmecul. Era harta unui itinerar secret, al cărui sens era plasat, citisem într-o carte şi îmi plăcu expresia, undeva în partea întunecată a memoriei mele. Îmi plăcea să cred că secretul fluviului este ascuns chiar în propria mea minte şi undeva în viitor există acel moment în care taina îmi va fi dezvăluită.

Citeste mai departe »

May 6, 2012

12:20 PM - , No comments

Tatuajele tatalui meu (5)

S-a întâmplat să mă viziteze la Chişinău într-o primăvară şi nu prea am vorbit nimic. Parcă se jena să mă întrebe cum îmi merg studiile şi în orice caz nu prea s-a interesat vreodată cum îmi mergea cu şcoala. L-am condus la autogară şi după ce a fumat o ţigară şi-a ocupat locul în autocar şi a întors capul într-altă parte. Stăteam pe peron şi eram puţin derutat. Autocarul staţiona, însă el plecase deja. Când autocarul porni, m-a privit şi a ridicat din mână. Atât. Poate îl stânjeneam într-un mod de care nu eram conştient. Poate se simţea stânjenit neştiind cum să se comporte la o despărţire. Aşa m-am simţit şi la înmormântare, ca în acea zi la autogară, însă nu mai avea cine să-mi facă semn cu mâna.

Citeste mai departe »

May 4, 2012

Subscribe to: Posts (Atom)