Dec 29, 2011

9:47 PM - , 1 comment

Ganduri in timpul ploii (9)

      Cu totul altfel stau lucrurile cu trecutul. Al cărui "proprietar" mă simt tot mai mult şi o dată cu trecerea timpului mă simt tot mai "înscăunat" în realitatea iertătoare a lucrurilor familiare din propriile amintiri. Şi atunci pot înţelege cu atât mai bine ispita unui trecut tot mai extins, tot mai dens si tot mai diversificat. Şi pe zi ce trece tot mai atrăgător. Învăţ greu şi lent. Noutatea este necruţătoare. Ea nu-mi iartă ezitările şi confuzia. Şi nici nu pricepe că ea însăşi le determină. Reuşesc să înţeleg ceva nou doar în clipa în care lucrurile "inedite" se potrivesc cu trecutul. Învăţ mai degrabă prin recunoaştere decât prin asimilarea unor lucruri noi. Învăţ prin asemănarea lucrurilor între ele, printr-un fel de simpatie, şi îmi place tot mai mult să fac asta din moment ce nu văd cu ce ar fi mai bună o metodă diferită.

Citeste mai departe »

Dec 24, 2011

11:25 PM - 2 comments

Către toţi prietenii mei

     Va urez la toţi Sărbători Fericite! Sa aveţi împliniri, succese şi realizări de care să fiţi mândri. Să vă însoţească peste tot zâmbetul şi bucuria de a trăi. Să nu uitaţi să mărturisiţi căldura celor care vă înconjoară. Cu sau, mai ales, fără motiv. Faceţi tot posibilul pentru ca într-un viitor, oricât de apropiat sau îndepărtat va fi, să nu aveţi regretul de a nu fi spus sau făcut ceva frumos pentru oamenii care vă sunt dragi. Grăbiţi-vă a vă umple realitatea personală de lumină şi iubire şi faceţi-o cu toată încrederea. Poate chiar mai mult.

Citeste mai departe »

Dec 23, 2011

9:19 PM - , No comments

"Plumb"-ul lui Roni (4)

Cunoscându-l tot mai bine, mă simţeam tot mai contrariat. Roni îmi apărea mai degrabă ca un mercenar interplanetar debarcat pe planeta Pământ şi, la vremea când l-am cunoscut, se dovedea ocupat cu problemele curente ale misiunii cu care era însărcinat. Adică, inserţia şi disimularea. Nu ştiam ce făcea noaptea. Nu ştiam unde dispărea ziua. Dormea destul de mult. Sau intra în "câmpul de forţă" a bruiajului de muzică rock. Cu câte putea fi însărcinat în realitate nu ştiu nici până astăzi şi nu cred că voi afla vreodată. Iar imaginea lui nu-mi apărea drept o fotografie a chipului, cu tradiţionalul zâmbet sau cu o expresie ceva mai deşteaptă sau emfatică, ci mai mult drept un "ornament" constituit din rafale de alfabet Morse. Puncte. Cratime. Puncte-puncte. Cratime. Şi tot aşa...

Citeste mai departe »

Dec 20, 2011

9:33 PM - , 1 comment

Ganduri in timpul ploii (8)

Evenimentele şi oamenii, cuvintele şi lucrurile, toate se înghesuie într-o inexplicabilă grabă să părăsească prezentul şi nimic nu le poate reţine. Refuz să mă mai gândesc la aşa ceva. Le accept aşa cum vin. Şi, evident, aşa cum trec. Rămân cu ultima şi cea mai puternică trăire, provocată de eventualitatea despărţirii care se şi întâmplă. Fără nici o excepţie. Cu asta rămân. Aşa le şi receptez. Mai degrabă ca traversându-mi viaţa înspre locul sigur pe care îl au în memoria mea decât făcând parte din ceva ce nu voi şti niciodată cum se numeşte. Viaţă? Existenţă? Doar nişte cuvinte inventate de către filosofi pentru a mă împiedica să înţeleg adevărul. Pentru a mă deruta.

Citeste mai departe »

Dec 19, 2011

9:18 PM - , No comments

"Plumb"-ul lui Roni (3)

Câteodată am senzaţia că din realitatea lui Roni nu lipseşte nimic. Şi o spun, deoarece deseori am senzaţia că oamenii comunică sperând să găsească la alţii ceea ce lor le-ar lipsi. Sau speră că altora le va scăpa ceva util. Sau, pur şi simplu adună cât mai mult din ceea ce împrăştie alţii. Iar Roni este o persoană tăcută. Scufundată într-o tăcere deloc vulnerabilă la "zumzetul" stupului omenesc. De unde deduc că lui Roni nu i-ar lipsi nimic...

Citeste mai departe »

Dec 18, 2011

7:03 PM - , No comments

Fragment din romanul încă fără titlu (12)

Ajunge să uite senzaţia mâncării. Deseori i se întâmplă să-şi ignore foamea un timp mai îndelungat şi aproape că leşină, iar când se vede în faţa unei farfurii, mai mult sub imperiul constrângerii decât al plăcerii, trăieşte bizareria sentimentului că i se întâmplă pentru prima oară. De obicei mănâncă puţin, chiar dacă îi place să gătească. Sau din contră, îi place mai mult să mănânce ceva gătit de alţii. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu vorbitul şi de fiecare dată când vorbeste o face aşteptând să audă ceva nou, diferit de ceea ce ştie deja. Însă nimic nou. Nimic diferit. Aceeaşi rutină a cuvintelor drept monedă de schimb. Şi deseori se trezeşte fie cu buzunarele goale, fie cu ele doldora de bani contrafăcuţi. Oricum este aceeaşi corvoadă, ca şi mâncatul. 

Citeste mai departe »

Dec 17, 2011

10:51 AM - , No comments

"Plumb"-ul lui Roni (2)

Aparent nu există nici o legătură între preocupările lui profesionale şi pasiunea pentru Bacovia. Roni Pintilie, căci acesta este deja un nume ceva mai complet decât un simplu prenume, studiază la Universitatea de Arte şi Design (Cluj-Napoca), specializarea Arte Plastice (Fotografie-Videoprocesare computerizată a imaginii) în perioada 2005-2008. După obţinerea licenţei îşi continuă studiile cu un masterat în domeniu Arte plastice, decorative şi design (programul de studii Fotografie-Videoprocesare computerizată a imaginii). Nimic deosebit până aici. Doar un singur detaliu face diferenţa şi anume - identificarea completă între existenţa cotidiană şi, să le spunem, preocupările profesionale. Deşi în cazul lui Roni, cuvântul profesie îşi pierde complet sensul, deoarece nu este vorba despre o continuare sinonimală prin termeni precum obligativitate, trudă, muncă, dar nici salar, remunerare, câştig, prestigiu etc.

Citeste mai departe »

Dec 14, 2011

9:05 PM - , No comments

Gânduri în timpul ploii (7)

M-am născut în timpul Războiului Rece. În plin război şi în plină iarnă. Înr-o iarnă ca atâtea altele din timpul Războiului Rece. Mai precis, în cinci ianuarie. La aproximativ un an după criza rachetelor sovietice în Cuba. Si la vreo lună-jumate după asasinarea lui Kennedy. Sunt nişte repere. Cu nimic mai rele sau mai bune decât multe altele. S-au dus. Deja istorie. La fel ca şi alte milioane, m-am născut în URSS. Imediat după "dezgheţul" lui Hruşciov. Nimic ieşit din comun. Era un an în care oamenii încă mai aveau pe perete portretul lui Stalin, iar bunicul meu Sava, pe lângă portret, deţinea şi opera completă a lui Koba Djugaşvili şi, probabil, îi mai regreta moartea. S-au dus. Toţi şi toate. Şi Stalin, cu tot URSS-ul şi cu viitorul luminos, dar şi cu visul la ziua în care un ultim petec de pământ de pe Terra va intra în familia republicilor-surori dintr-o ţară a bolşevismului planetar. Ultima republică. S-a dus şi "dezgheţul", substituit cu "stagnarea" brejnevistă, dar şi Leonid cel pupăcios.  

Citeste mai departe »

Dec 13, 2011

7:56 PM - , No comments

"Plumb"-ul lui Roni (1)

Poeziile lui Bacovia si in special ciclul "Plumb" sunt suficient de cunoscute, pentru a nu mai exista nevoia de comentarii suplimentare. Insa, oricati am fi noi, cititorii, de fiecare data va trebui sa ne intrebam daca vorbim despre acelasi poet si despre aceleasi poezii. Deoarece cred ca exista tot atati "Bacovia" cati cititori i-au parcurs deja textul. Si aici incep intrebarile. Intotdeauan mai multe decat numarul de raspunsuri pe care am fi capabili sa le generam. Niciodata nu vom sti daca intram in posesia operei sau ne aservim acesteia. Niciodata nu vom avea certitudinea ca ne vom regasi in parerile si impresiile altora privind acelasi text parcurs. Ce ne facem insa atunci cand textul este citit intr-o cheie eterogena, diferita de una uzuala? Cum judecam, spre exemplu, posibilitatea construirii unui "text" alternativ si in acelasi timp insotitor? Asa cum o face Roni, un tanar artist fotograf, in proiectul lui, i-as putea spune sincretic sau, mai simplu, sinestezic, deoarece imaginile pe care le genereaza pentru fiecare poem din "Plumb"-ul bacovian incita si in egala masura determina o lectura cu voce tare pentru a realiza o a treia pista "textuala" - cea muzicala. O latenta care se impune, as putea spune, drept cheie de lectura primordiala a intregului ciclu poetic.

Citeste mai departe »

Dec 12, 2011

8:18 AM - , No comments

Fragment din romanul încă fără titlu (11)

După plecarea mamei, toate intraseră într-o stranie normalitate, deoarece nu-l mai hăituiau migrenele, diverse molime dispăruse definitiv, la fel ca şi visele cu femei goale, care uitase de existenţa lui, iar Alexei uitase de frica durerii şi suferinţei. La un moment dat plecaseră undeva şi dorinţele şi, în final, şi bucuriile. Toate. Astfel, Alexei atinsese perfecţiunea. Însă era una ordinară, banală şi mizeră, atâta timp cât bucuriile îl abandonaseră pentru a parazita nişte gazde mai potrivite. Devenise cu adevărat nemuritor, adică mort de-a binelea, şi de abia din acea clipă problema sinuciderii devenise în agenda lui o urgenţă cu nimic diferită de iminenţa Apocalipsei, care nu-l deranja, căci trăia într-un anonimat asemănător cu un surghiun pe veşnicie, indiferent dacă afară ploua cu apă sau păcură. Singurul viciu pe care-l practica era fumatul şi îl menţinea doar pentru a avea o dovadă palpabilă, dependenţa, a slăbiciunii şi nemerniciei lui omeneşti, chiar dacă amândouă erau atât de inocente. Nici de dormit nu prea dormea, petrecându-şi nopţile în întuneric stând fie întins pe jos, fie şezând într-un scaun postat în faţa uşii de la balcon. Ştia însă cu certitudine că în întreaga lume nu mai există persoane care să ştie un cântec de leagăn potrivit pentru a-i putea readuce somnul pierdut.

Citeste mai departe »

Dec 6, 2011

10:41 PM - No comments

Despre admiraţia mea pentru caii inteligenţi ai lui Jonathan Swift

     Un poem pedagogic despre iubirea de oameni. Cât de bine ne dăm seama că între ceea ce suntem şi ceea ce credem că suntem există o diferenţă sensibilă şi că, de fapt, este vorba despre două stări de identitate net distincte. Fie că ne dăm seama de acest fapt, fie că nu, gestionarea conştiinţei noastre, dar mai ales a modului în care ne reprezentăm pe noi înşine, este una dintre cele mai stringente priorităţi ale organelor abilitate cu liniştea şi pacea comunitară. Şi este evident că oferta modelelor identitare va fi una mai mult decât generoasă. La fel şi obligativitatea noastră de a ne conforma cu aceasta.

Citeste mai departe »

Subscribe to: Posts (Atom)