9:19 PM - 
"Plumb"-ul lui Roni,Prioritatile zilei
No comments
"Plumb"-ul lui Roni,Prioritatile zilei
No comments
"Plumb"-ul lui Roni (4)
Cunoscându-l tot mai bine, mă simţeam tot mai contrariat. Roni îmi apărea mai degrabă ca un mercenar interplanetar debarcat pe planeta Pământ şi, la vremea când l-am cunoscut, se dovedea ocupat cu problemele curente ale misiunii cu care era însărcinat. Adică, inserţia şi disimularea. Nu ştiam ce făcea noaptea. Nu ştiam unde dispărea ziua. Dormea destul de mult. Sau intra în "câmpul de forţă" a bruiajului de muzică rock. Cu câte putea fi însărcinat în realitate nu ştiu nici până astăzi şi nu cred că voi afla vreodată. Iar imaginea lui nu-mi apărea drept o fotografie a chipului, cu tradiţionalul zâmbet sau cu o expresie ceva mai deşteaptă sau emfatică, ci mai mult drept un "ornament" constituit din rafale de alfabet Morse. Puncte. Cratime. Puncte-puncte. Cratime. Şi tot aşa...
Parcă îl înţelegeam mai bine dacă mi-l reprezentam constituit din secvenţe de unde radio. Roni FM. Întotdeauna aveam senzaţia că receptez doar un fragment, iar sensul transmisiunii fiind trunchiat, îmi rămânea doar să fantasmez sau, la limită, să încerc să-l inventez. Şi chiar dacă aflasem până la urma, şi tot de la el, că s-a născut la Fălticeni, iar o prietenă comună mi-a comunicat şi alte amănunte cum ar fi ziua şi anul apariţiei lui (27 august 1986), această informaţie mi s-a părut a fi o ipoteză cu nimic mai bună decât multe altele. Poate că erau ziua şi anul debarcării? Oricum, cea mai credibilă îmi apărea ideea că s-a născut pe o orbită heliocentrică, pentru ca apoi, după aterizare, să fi fost adoptat de către un cuplu de pământeni.
Tot Roni a fost acela care mi-a arătat pozele cu părinţii lui. M-a impresionat şi adoraţia pe care o manifesta pentru maică-sa. Şi, cred, acea pământeană o meritase din plin. Se vedea pe el că era, la rându-i, adorat de către părinţi. Dar şi complicitatea pe care o împărtăşeau ca familie. Îmi şi trecuse prin minte că nu-i rău pentru un profesionist al spaţiului intergalactic. Deşi s-ar putea ca el să nu fi debarcat de unul singur, ci chiar să fi fost însoţit de toată familia. Un grup de "pionieri" şi culegători de informaţii.
Şi cu totul întâmplător îi aflasem cel de-al doilea nume care îl cam dădea de gol, ce-i drept, însă care îl prindea mult mai bine decât o "etichetă" bi-silabică precum Roni. Poate că era vorba despre rămăşiţele reziduale ale unei vizite anterioare pe globul nostru terestru, poate că era un cod. Nu ştiu. Însă "Nihil Septimus", fiindcă aşa se numea "celălalt Roni", surprinzător, mă satisfăcea pe deplin şi treptat am încetat să-i mai folosesc prenumele originar. Nihil Septimus se înscăunase cu drepturi depline, ca un "caesar" fără legiunile aferente, însă pe deplin mulţumit cu viaţa pe care o ducea. Îşi pictase un corb negru direct pe perete. Deasupra patului. Sau să fi fost o acvilă? ...
Poemul nr. 4:
0 comments:
Post a Comment