12:39 PM - 
Proza de sub veioza,Tatuajele tatalui meu
2 comments
Proza de sub veioza,Tatuajele tatalui meu
2 comments
Tatuajele tatalui meu (4)
Apr 27, 2012
Apr 26, 2012
Gânduri în timpul ploii (12)
Visez că mă plimb
printre oameni care dorm. Şi trăiesc un sentiment liniştit de securitate. Nu mi
se poate întâmpla nimic atâta timp cât toată lumea doarme. Deoarece în somn
toţi arată altfel, transfiguraţi, lepădaţi de măştile uitate la porţile
visului. Emană linişte şi intimitate, pe care fără a o şti le împărtăşesc doar
cu mine. Mă trezesc în realitatea lor şi am acces acolo atâta timp cât ei cu
toţii sunt adormiţi. Poate că asta-i condiţia accesului. Sau, poate, o alta. Niciodată
nu am întâlnit pe nimeni treaz ca mine. Doar păsările de pe crengile copacilor de
dincolo de geam. Pe care niciodată nu le-am surprins dormind.
Apr 23, 2012
Tatuajele tatalui meu (3)
Apr 21, 2012
Apr 20, 2012
Vivaldianismul lui Mozart (6)
Jocul
lui Mozart merge mult mai departe, chiar mult dincolo de superficialitatea unei
definiri exclusive drept „joc” sau „joacă”. Şi s-ar putea să nu fi fost o
„joacă” dezinteresată, izvorâtă din suprema inconştienţă a unui geniu sau
dintr-o bravadă infantilă, ci chiar dintr-o constrângere, drept semn al unui
dezacord fundamental. Joaca lui Mozart nu poate fi doar elegantul arabesc
melodico-armonic, dansant sau/şi planant, din sonate, cvartete sau simfonii.
Joaca lui Mozart este un „derapaj” asumat şi deghizat drept „ludic” faţă de
cadrele hiper-determinate ale gândirii muzicale clasiciste, aceasta din urmă
într-un mod fundamental anti-barocă.
Apr 18, 2012
Tatuajele tatalui meu (2)
Pentru mine însă, aceste apariţii anacronice simbolizau exclusiv partea vieţii lui pe care nu o cunoscusem şi care a rămas închisă undeva în spatele tăcerii şi izolării lui. În opinia mea, el se născuse gata adult de cel puţin patruzeci de ani. Se născuse bătrân şi murise la timp. Iar după ce a murit, defunctul meu tată a fost bocit în cel mai autentic şi spintecător mod posibil. Abia atunci s-a produs declicul care m-a aruncat pur şi simplu în afara minţii mele. Era un fel de experienţă extracorporală – de a mă simţi într-un mod oarecum „filmic” şi în acelaşi timp „istoric”, de parcă m-aş fi privit de la o distanţă de cel puţin un deceniu, iar tot ce mi se întâmpla receptam doar ca lectura unui text dintr- o pagină îngălbenită de ziar. Mă simţeam, dar şi eram de fapt, într-un documentar, pe peliculă, personaj de film mut, dat cu acceleratorul, cu zgârieturile implicite şi cu acompaniamentul melodramatic al unui pian dezacordat.
Apr 17, 2012
Vivaldianismul lui Mozart (5)
Un indiciu ni-l oferă, surprinzător şi chiar halucinant, o „nostalgie” bachiană nu neapărat vizibilă la o primă privire în calitatea ei de nostalgie. Este în egală măsură o tentativă a Marelui Cantor de a „deghiza” o muzică străină în propriile sale veşminte, precum şi altfel, poate mult mai adecvat, de a îndesa în „intestinele” propriei muzici, într-un mod aproape „alimentar”, sonorităţile altei gândiri muzicale. Nu era un plagiat, nu în sensul modern al cuvântului, împrumutul de material muzical fiind o practică frecventă în perioada barocului. Este vorba despre transcrierile concertelor pentru vioară ale lui Vivaldi realizate de către Bach şi ataşate „corpului” propriei creaţii.
Apr 16, 2012
Tatuajele tatălui meu (1)
Din când în când încerc să-mi imaginez cum arată tatuajele pe pielea uscată şi înnegrită de pe mâinile lui moarte. Şi nu ştiu dacă o deshumare mi-ar oferi un plus de detalii – un sicriu plin de păr, învelind un trup în cel mai bun caz mumifiat, nişte unghii enorme la mâini şi la picioare, cratere goale în locul ochilor lui albaştri şi dinţii dezgoliţi de sub buzele putrezite. În orice caz, prefer să-l întâlnesc în vis, aşa cum mi se întâmplă deseori, atunci când îmi apare, – mai tânăr ca mine în orice caz –, iar primul lucru pe care-l fac este să-i privesc mâinile. Pielea este curată, o piele tânără, lipsită de tatuaje. Sau poate că visul mi-l prezintă încă înainte de a se fi tatuat? De obicei nu discutăm prea mult.
Subscribe to:
Posts (Atom)