Este litera cu cele mai multe articole. Şi-ar fi dorit ca pănâ şi propriul prenume să înceapă cu „M” şi nu cu „O”, ca în realitate. I-ar fi plăcut să-l cheme Maxim, iar viaţa lui să fi fost scrisă în tonalitatea simfoniei „Jupiter” de Mozart. Sau, dacă ar avea un fiu, în mod cert l-ar numi Maxim şi ar face tot posibilul ca el să devină compozitor, scriitor de simfonii. În realitate, viaţa lui ar putea fi asemuită, mai degrabă, cu partitura unei coloane sonore la un scurtmetraj prost care se reia zi de zi, poate din lipsa altor filme, poate din alte motive necunoscute. Poate responsabilul cu proiecţia este un alcoolic sau, poate, s-a internat la dezintoxicare şi cât lipseşte, treaba lui, rulajul vieţii lui Oleg o face, cu aceeaşi nepricepere, chiar portarul cinematografului de vară, o clădire care într-un alt trecut decât cel al lui Oleg, a fost sinagogă. Despre toate astea Oleg nu ştie nimic, însă trăieşte în continuare într-un cinematograf-sinagogă, şi obişnuieşte să stea undeva pe un scaun dintr-un rând din spate, într-un întuneric iluminat intermitent sau mai intens, atunci când pelicula se rupe. Cât timp portarul este ocupat cu lipitul peliculei rupte, în viaţa lui Oleg se instaurează perioada diurnă. În rest, toate sunt filmul. Viaţa i se scrie în tempouri diferite, cu multe pauze între ele şi fără o anumită ordine în succesiunea aparentă a lucrurilor, ca sub bagheta unui dirijor neîndemânatic sau sub bastonul unui agent de circulaţie prost instruit. De aici şi falsurile cu disonanţe cu tot, dar şi numeroasele accidente rutiere în care se pierd prieteni, cunoştinţe, rude şi oameni pur şi simplu necunoscuţi. După prima literă urmează, fireşte, a doua, care este litera „T”. Ca o dublă spânzurătoare, ca un uscător de rufe sau ca un catarg cu velele zdrenţuite de pe o corabie naufragiată. Indiferent.
Tatuaj. Tutun. Tinereţe. Tigru. Totem. Tramvai. Tătar. Tenacitate. Torsiune. Tunel. Tărie. Teritoriu. Tunet. Tandreţe. Tată.
0 comments:
Post a Comment