Oleg si viata de dupa moarte (5)
Este trecut de miezul nopţii şi Oleg stă pe scaun şi priveşte prin geamul de la balcon. În sufragerie e întuneric şi liniştea s-a aşternut deja peste toate ca şi praful fin peste suprafeţele lustruite ale mobilei. Toată lumea doarme. Dorm până şi moliile din dulap, obosite după o zi de ronţăit la haina de blană a mamei. Sunt molii mutante care se droghează cu naftalină, iar atunci când o fac, o iau razna prin apartament şi Kerosen le vânează în stilul lui necruţător, răsturnând din când în când scaune sau şiruri de cărţi de pe rafturile din bibliotecă. La această oră însă, doarme până şi vânătorul de molii, tresărind uneori din tot corpul sau mişcând din labe. Probabil se visează leu şi vânează molii jurasice în paradisul lui pisicesc.
Uneori se aude câte un veceu însingurat slobozindu-şi apele, ca o femeie gata să nască sau mai trece, bâjbâind, câte un tramvai şi Oleg ascultă corul porţelanurilor înspăimântate anunţând încă un microcutrewmur de patru grade pe scara Richter care zguduie podeaua şi pereţii. După ce vuietul încetează, liniştea revine şi se aşează în braţele lui Oleg, revărsându-se peste el exact ca un nud copt şi pârguit de Renoir.
În întuneric timpul se scurge lent sau, poate, dacă stingi lumina, se stinge şi timpul. Nu are nici o importanţă. Nu există timp. Timpul este un atribut al lucrurilor vizibile. Nu există temperatură. Nu există lumină. Viaţa e ca un slalom din vagin în mormânt, fără vreun sens detectabil în mod special. Fără negocieri. Fără comentarii. Multă lume confundă sensul vieţii cu preţul echipamentului. Se zbat pentru un slalom mai confortabil. Îi învaţă şi pe alţii, scriu cărţi, ţin conferinţe. Toţi schiază. Oleg îşi aprinde o ţigară. Toţi schiază. Şi cei cu vagin, şi cei fără. Diferenţa specifică este dată de funcţia echipamentului, cei dotaţi cu vagin fiind folosiţi de către ceilalţi pe post de lansatoare. Organizarea lansărilor durează ceva mai mult decât la Baikonur sau Cape Canaveral, însă şi parcurgerea întregului slalom ia ceva vreme. Pentru a realiza o lansare, sau mai multe, depinde, schiorii organizează, mai întâi, vânători ritualice de luare în captivitate, cuvântul-cheie pentru această reciprocă victimizare fiind „iubire”, chiar dacă amândouă părţile înţeleg că în final este vorba despre realizarea uneia sau mai multor lansări. Este o obsesie şi pe întreg globul finlandez toţi sporovăiesc unii în jurul altora pentru a o mai pune de o lansare. La scară globală existenţa arată ca o perpetuă lansare de finlandezi, iar procesul naşterii poate fi întru totul asemuit cu imaginea unui finlandez aruncându-se din burta avionului direct în hăul căscat dedesubt. Restul reprezintă ceea ce numim viaţă. La aterizare îţi pui schiurile şi porneşti la schiat. Undeva departe, la capătul traseului, cineva deja îţi sapă o groapă, exact ca la Shakespeare, minus craniul lui Yorik.
0 comments:
Post a Comment