Oleg si viata de dupa moarte (8)
Îl încântă ideea de a se trezi de fiecare dată altundeva şi în acest sens trenul reprezintă soluţia ideală, şi nici nu mai stă să se gândească la avion, de unde nu vezi nimic, la un iaht, cu tangaj vomitiv şi monotonia acvatică similară cu cea a cerului, nori, valuri… whatever. Nici la limuzină nu-i stă mintea, că nu poţi trăi în aşa ceva şi nu se poate imagina trăind în bena, oricât de confortabilă a unui camion. Şinele oferă certitudinea şi siguranţa unei înaintări garantate, fără gropi, băltoace, accidente, pietoni rătăciţi în afara zebrei protectoare, animale şi multe altele, toate imprevizibile şi în egală măsură periculoase. În apă te îneci, din înalturi te prăbuşeşti, iar în tren ce mai poate să se întâmple, o deraiere? Atâta ghinion să fie. Poate ar mai trebui un vagon în care şi-ar parca Audi-ul sau BMW-ul pentru scurte excursii în zona căii ferate. Mai bună decât toate, însă, ar fi o Volga veche şi neagră, scăpărând fulgere de pe şoldurile-i lustruite. Ar putea fi una cu motor de „Mustang” şi tunată în cea mai nostalgică tradiţie a barocului stalinist. Doar atât. În rest, şinele împungând infinitul impredictibil, viu, schimbător şi de aceea atât de încântător.
0 comments:
Post a Comment