Contează ce ai de gând să faci cu litera respectivă. Şi nu este obligatoriu să foloseşti în dicţionarul vieţii tale toate literele din limba comună pe care o vorbeşti. Spre sfârşitul vieţii însă, ajungi să vorbeşti doar cuvinte alcătuite din literele adunate, una câte una, din sensurile propriei biografii. Aşa se adună, până la urmă, propriul dicţionar. Dar nu, mai întâi cazierul şi doar mai apoi dicţionarul, care în orice caz nu este unul explicativ, deoarece nu se scrie pentru alţii. Ci doar pentru sine şi pentru ai săi. Până la urmă, lucrurile de uz public îşi pierd valoarea într-un mod definitiv. La fel şi viaţa. Se termină de prea mult (ab)uz în public, în comunitate, printre alţii şi pentru alţii. Fără nici o altă posibilitate. A treia literă ca importanţă este „V”.
Victorie. Vânat. Vârtej. Voinţă. Vitalitate. Viitor. Vârstă. Vârcolac. Viciu. Vâltoare. Vomitiv. Vitriol. Voracitate.
0 comments:
Post a Comment