Cine i-ar înţelege sensurile, ceea ce nu este chiar suficient, ar putea citi dicţionarul lui Oleg în cel mai bun caz ca pe o cărticică de instrucţiuni pentru utilizarea unui aspirator de praf sau frigider. În nici un caz ca pe un dicţionar a limbii lui Oleg. El însuşi s-a delectat o bună bucată de vreme citind asemenea cărticele de instrucţiuni. Poate chiar şi Biblia este o cărticică de instrucţiuni, cam încurcată şi în nici un caz destinată cunoaşterii lui Dumnezeu. Să fie şi Biblia un fel de dicţionar-cazier al lui Dumnezeu? Probabil că aşa a ajuns Biblia să fie cartea sfântă a unei religii, atunci când oamenii au renunţat să o încerce drept ghid de utilizare a lui Dumnezeu însuşi. Nici astăzi nu se ştie pentru ce a fost, de fapt, scrisă. Maşinăria s-a stricat sau s-a pierdut, însă pliantul cu instrucţiuni a ajuns să fie cea mai vândută carte a tuturor timpurilor. Dicţionarul lui Oleg arată ca un curs de învăţare a cântării la pian. În loc de butoane – clape. Multe. Albe şi negre. În aşteptarea atingerii potrivite pentru a emite o sonată sau invenţiune, o baladă sau vals.
0 comments:
Post a Comment