Oct 24, 2010

2:22 PM - , No comments

Oleg si viata de dupa moarte (1)

După plecarea mamei, toate intrase într-o stranie normalitate, deoarece nu-l mai hăituiau migrenele, diverse molime dispăruse definitiv, la fel ca şi visele cu femei goale, care uitase de existenţa lui, iar Oleg uitase de frica durerii şi suferinţei. La un moment dat plecase undeva şi dorinţele şi, în final, şi bucuriile. Toate. Astfel, Oleg atinsese perfecţiunea. Însă era una ordinară, banală şi mizeră, atâta timp cât bucuriile îl abandonaseră pentru a parazita nişte gazde mai potrivite.
Devenise cu adevărat nemuritor, adică mort de-a binelea şi de abia din acea clipă problema sinuciderii devenise în agenda lui o urgenţă cu nimic diferită de iminenţa Apocalipsei, care nu-l deranja, căci trăia într-un anonimat asemănător cu un surghiun pe veşnicie, indiferent dacă afară ploua cu apă sau păcură. Singurul viciu pe care-l practica era fumatul şi îl menţinea doar pentru a avea o dovadă palpabilă, dependenţa, a slăbiciunii şi nemerniciri lui omeneşti, chiar dacă amândouă erau atât de inocente. Nici de dormit nu prea dormea, petrecându-şi nopţile în întuneric stând fie întins pe jos, fie şezând într-un scaun postat în faţa uşii de la balcon. Ştia însă cu certitudine că în întreaga lume nu mai există persoane care să ştie un cântec de leagăn potrivit pentru a-i putea readuce somnul pierdut.

0 comments:

Post a Comment

Subscribe to: Post Comments (Atom)