10:39 PM - 
Dulapul cu eseuri,Ganduri in timpul ploii
11 comments
Dulapul cu eseuri,Ganduri in timpul ploii
11 comments
Ganduri in timpul ploii
Nici măcar nu trăim în aceeaşi realitate. Fără a o şti, fiecare trăieşte în povestea lui sau a ei. De obicei, poveştile sunt trăite, fără comentarii. Uneori captivante, alteori nu prea, ele nu lasă loc înţelegerii sau mărturisirii.
Trăindu-şi povestea, nimeni nici măcar nu-şi dă seama că este exact în mijlocul ei. Cel ce înţelege, devine, în cel mai rău caz, personajul unei piese de teatru şi povestea se scrie direct în mintea lui de o mână necunoscută, definindu-i opiniile, deciziile, comportamentul şi caracterul. În cel mai bun caz, omul şi-o scrie singur, hotărând asupra întregii poveşti şi, mai ales, asupra sfârşitului. Ahile, Beowulf, Iisus, Ghandi, Socrate, Hamlet. Atunci, nu mai e o piesă, ci un mit.
Atunci, adevăr faptic sau emoţional? Faptele sunt consecinţa vizibilă a unei poveşti care se scrie continuu. Emoţiile, însă, funcţionează atât în plan vizibil, cât şi în vis, imaginare şi alte fantasmări. Sunt „fapte” care funcţionează peste cenzurile propriei constiinte. Emoţiile sunt „faptele” generatoare de fapte.
Trăindu-şi povestea, nimeni nici măcar nu-şi dă seama că este exact în mijlocul ei. Cel ce înţelege, devine, în cel mai rău caz, personajul unei piese de teatru şi povestea se scrie direct în mintea lui de o mână necunoscută, definindu-i opiniile, deciziile, comportamentul şi caracterul. În cel mai bun caz, omul şi-o scrie singur, hotărând asupra întregii poveşti şi, mai ales, asupra sfârşitului. Ahile, Beowulf, Iisus, Ghandi, Socrate, Hamlet. Atunci, nu mai e o piesă, ci un mit.
Atunci, adevăr faptic sau emoţional? Faptele sunt consecinţa vizibilă a unei poveşti care se scrie continuu. Emoţiile, însă, funcţionează atât în plan vizibil, cât şi în vis, imaginare şi alte fantasmări. Sunt „fapte” care funcţionează peste cenzurile propriei constiinte. Emoţiile sunt „faptele” generatoare de fapte.
Bine ai venit Oleg! Te aseptam demult:)
ReplyDeleteSucces(uri) si spor!
Digodana, ce scumpa poti sa fii :)
ReplyDeleteiti multumesc din suflet. Sa dea Dumnezeu si la mai multe.
Trebuie sa recunosc ca imi place foarte mult ceea ce ati realizat si felicitari Oleg. Succes in continuare!
ReplyDeleteOleg, ma uimesti! tu sti de cata vreme incercam sa redescopar reteta de putulici? la noi li se zicea putisoare, tin minte ca tot satul facea putisoare mai ales in vremuri de post. Dupa ce le fierbeau le dadeau prin mac, nuca macinata sau pesmet si erau delicioase. Mi-ai dat de lucru. Zilele astea, candva, ma apuc de facut putisoare (putulici).
ReplyDeleteDraga Alunita,
ReplyDeletem-a bucurat comentariul tau cu atat mai mult cu cat tzi-am putut fi necesar. Iata ca am descoperit, intr-un mod totalmente surprinzator, pasiunea asta. Cu atat mai mult cu cat am de gand sa te surprind in continuare, evident si pe mine insumi, si sper spre satisfactia noastra reciproca. :-)
Si oare cum ar aparea gandurile astea intr-o alta ploaie sau inafara unei ploi oricare ar fi ea? ;o)
ReplyDeleteIncerc sa ma transpun in realitatea acelei ploi ce a dat nastere acestor ganduri; nu stiu daca am sa reusesc dar am fost incurajata sa o fac. ;o)
ReplyDeleteDa, nici macar nu traim in aceeasi realitate. Din fericire, caci, Doamne, cum am putea trai in aceeasi realitate? Cu siguranta, intr-una generata de o fiinta umana existenta ar fi un haos sau nimic. :o)))))))))))
Din fericire realitatea specifica sau generala este asa cum este dar Dumnezeu este REAL si el poate schimba realitatea ... dar din pacate oare cati au ochi sa vada aceasta posibilitate (singura), sa o doreasca si sa-si faca partea pentru a o face realizabila?
In cel mai rau caz,indiferent ca este vorba de o piesa de teatru sau nici macar, de obicei oamenii isi tarasc zilele murati in nemultumirea si/sau razvratirea fata de propriile realitati a caror autori (papusari) sunt altii decat ei insisi. Acestia sunt majoritatea.
Sigur, mai exista varianta in care oamenii chipurile decid ei insisi in dreptul propriilor realitati. E o varianta un pic mai buna dar cu siguranta nu cea mai buna chiar daca e un mit.
Dar cred ca singura varianta cea mai buna si singura fericita este ca sa traiesti destinul tau in povestea vietii scrisa de Dumnezeu! Un mit este frumos dar un destin real este fantastic si unic!
Acolo faptele sunt mai mult decat consecinte, sunt roade ale lui A FI.
Si da, emotiile! O, emotiile! Au rostul lor clar definit in viata oamenilor; bine ar fi sa fie si clar ordonate, adica sa aibe locul lor - cumva ele sa ne urmeze pe noi iar nu noi sa fim taraiti de ele caci o existenta bazata pe emotii va avea pacea si armonia poate doar in vizita cateodata.
Si desi nu ne arata nimic despre stabiliate totusi, emotiile cu "sus-jos"-ul dau culoare existentelor noastre; cu cat amplitudinea este mai abrupta cu atat mai multa culoare. Important este ca in trenul vietii emotiile sa fie vagoane, iar nu locomotiva existentei noastre.
Uf, gata, ies din ploaia asta ca nici nu stiu daca e ploaia care trebuia! Vad curcubeul si alerg sa-l prind!
;o)
Adaia, chiar scriam pe timp de ploaie. :-)
ReplyDeletenu este nici o metafora sau figura de stil. afara pur si simplu ploua si scriam ceea ce simteam, fara nici o alta pretentie. nu stiu daca as fi scris acelasi lucru daca afara era, spre exemplu, soare sau vifor. Cu siguranta ca ar fi iesit altceva.
M-am gandit eu ca era o ploaie fizica. :p
ReplyDeleteTare as fi fost curioasa ce ai fi scris cu soare si cu vifor. ;o)
Da, bastonasele plac, se vede. :-)
ReplyDeleteMerci pentru comentariu si pentru informatiile suplimentare. De acord ca nu-i mare diferenta.
Dumnezeule, Adaia7, tu nu dormi la ora asta? :-)
ReplyDeleteUneori chiar depinde ce poti "viziona" prin "ecranul" geamului. Te uiti ca la o imagine, la fel de miscatoare si, uneori, agitata ca si pe ecranul televizorului. Si ar fi culmea ca pe la ora 17.00 undeva printre nori sa apara genericul Stirilor ProTV si sa inceapa sa "ploua" cu dezastre, scandaluri, crime, accidente si alte napaste. Mai simplu ar fi sa ploua pur si simplu cu broaste, ca in "Magnolia".