Astfel încât, avem şansa unui comportament corect de abia după ce am comis greşeala (şi asta doar în cazul în care suntem destepţi şi nu o reluam cel puţin o data). Altfel spus, avem posibilitatea de a o corija. Doar astfel ajungem sa intelegem ca a fi destept inseamna intr-un mod atat de evident, de a fi corigent şi asta într-un mod continuu şi într-o totala asemanare (şi analogie) cu variabilitatea mediului în care traim. Această imprevizibilitate şi iraţionalitate a realităţii ne arată la modul cât se poate de nemijlocit felul corect de a exista şi ideea este de a deveni ca ea însaşi. De a nu înnota împotriva curentului. De a nu scuipa într-o fântână. Nu ar mai fi de comentat nimic atunci cu pişatul împotriva vantului... Cu cât este mai puternic vântul, cu atât mai puţin recomandabil ar fi s-o facem. La modul cat se poate de concret. Fără metafore. Încercaţi s-o faceţi şi veti sesiza imediat consecintele. Pe propria piele. Sau... pe propriile haine. Mai ales într-un context public.
Iata si motivele pentru care Confucius considera ca un om superior este acela care se culca atunci cand… se intuneca. Sau mananca atunci cand… ii este foame. Sau bea apa atunci cand… ii este sete. Nu ai cum sa gresesti cu o asemenea abordare. Altfel spus, niciodata nu veti vedea un om superior facand-o impotriva vantului. Deoarece a fi una cu ordinea lucrurilor, iata secretul superioritatii si perfectiunii. Ma bate gandul ca atunci cand isi formula teoria, Confucius i-a luat drept model pe copii…
To be continued...
0 comments:
Post a Comment