Territoria

Insa, exista si un alt fel de superioritate. Nu una implicita, atunci cand devii una cu cerul si pamantul, ci una prin care devii superior celor asemanatori tie. Daca nu poti zbura mai sus ca norii, atunci de ce sa nu te postezi ceva mai sus decat restul lumii? Macar sa te cateri pe o tribuna. Spe exemplu, chiar a Mausoleului din Piaţa Roşie. De pe care sa urmaresti impasibil cum masele muncitoare trec urland extaziat lozinci proslavitoare si nu mai putin extaziate chiar la adresa acelora care stau pe acoperisul mausoleului. Avandu-l sub picioare exact pe fondatorul unei asemenea lumi. Incerc sa-mi imaginez cat de mare era inghesuiala pe acoperisul unui asemenea mausoleu si cat de apriga era lupta pentru a ajunge acolo. Prestigiu pur. Antropomorfina ideala. Dar s-a terminat cu totalitarismul si atunci desteptii adevarati a trebuit sa procedeze ceva mai subtil.

Cum sa-i numim pe oamenii care ajung sa nu mai greseasca sau, cel putin, pretind acest lucru? Ca nu despre cei far’ de pacat este vorba. Ci despre persoane ca "tătucul", "cârmaciul", "fuhreru", "bunicul". Că nu despre "Mister Propper" este vorba. Deştepţii care încă de la bun început au deţinut soluţia. Una finală. Soluţia epurărilor. Una aplicată mult înaintea inventării "Arielului". Ar trebui sa-i consideram cumva superiori noua pe cei care au gasit scurtatura sau ocolisul, evitand recifurile erorii si, implicit, rusinea de a fi gresit? Sau, la o adica, perfectionisti? Cum ii numim pe acei destepti care mai si dau sfaturi, scriu carti motivationale, sustin conferinte si training-uri in vederea elevarii capacitatii de a da din coate? Dale Carnegy, un preot al religiei succesului garantat. Sau autorii celui mai stupefiant de eficient film din toate timpurile cu un titlu pur si simplu ametitor de necesar noua tuturor si care este « The Secret ». Ei vor sa ne ofere noua ceea ce in opinia lor noi inca nu am ajuns sa detinem. Desteptaciunea si inteligenta nu doar de a ghici, ci a sti de-a dreptul sub care din cele trei paharele sta ascunsa bila neagra. Adica, aia castigatoare. Care-ti confirma ca esti destept. Adica inteligent. Alba-neagra. 

Sau, poate, inca nu am ajuns sa constientizam cat de mult avem nevoie de ceea ce doar ei ne-ar putea oferi. Sau, poate, totul este mult mai simplu, deoarece nu mai este vorba despre nici un adevar, ci pur si simplu despre smecheria de a vinde prostilor orice, insa de abia dupa ce prostii vor fi convinsi de-a binelea ca au o stringenta nevoie de adevarul in cauza. Intrebarea este daca dupa toate astea cineva devine mai destept. Intrebarea este daca dupa vizionarea "supernecesarului" film "Secret" cineva l-a apucat pe Iahve de picioare. Putin probabil. In realitate sporesc doar vanzarile, nimic mai mult. In nici un caz ceva de adaugat la inteligenta. Ramane aceeasi. Si toate astea se intampla exact ca la o miraculoasa sedinta de chirurgie filipineza. Prestidigitaţie pură, patrundere neinvaziva in corpul pacientului (!), operare energetica la nivel molecular (!), insa dupa sfarsitul sedintei nici un organ in minus. Nu dispare nimic decât o considerabilă sumă de bani din portofelul bolnavului fraierit.