Territoria

Altfel spus, cum i-am putea defini pe campionii corectitudinii atata timp cat reiese cu atata claritate ca doar greseala te face mai destept, lucru impotriva caruia acesti campioni lupta cu inversunare. Impotriva rusinii de a fi imperfect. Deoarece a gresi este o rusine. Si cum procedezi cand ai dat-o in bara, insa nu ai cui sa-i prezinti scuze ? Majoritatea, cred, moare de ciuda si nu de rusine, cum ar fi normal. Deoarece este atat de omenesc ca pana si in cazul in care gresesti, sa nu-ti asumi rusinea, ci s-o plasezi in carca oricui… a intamplarii, a ghinionului, a pisicii negre sau, ma rog, sa jinduiesti sa-i crape capra vecinului. Sa mori tu azi si eu maine.

A fi imperfect, insa, este o drama care trăita in public devine o tragedie. Cum ar fi sa-ti pută respiraţia la un randez-vous sau şosetele, atunci când îţi scoţi pantofii într-un restaurant japonez, indiferent. Şi de-a dreptul catastrofal este să conştientizezi că ai comis o greşeală ireparabilă. Ireversibilă. Un pretext potrivit pentru o disperare în toată regula. Să ştii că nu mai poţi corija nimic. Însă, este atât de evident că nu suntem supraoamenii lui Nietzsche. Nu suntem cei de mâine. Nu traieshte cine nu greseste! Sau altfel, doar cine este viu este supus erorii. Sau… este atat de uman sa gresesti. Poate, chiar si ireparabil. Poate este ceva sublim in a-ti asuma o greseala ireparabila.  Perfecte sunt doar statuile canonice ale grecilor antici. Care sunt din piatra. Iar in cazul nostru, al celor vii, din carne si oase, poate pana şi eroarea, incoerenţa şi greşeala fac parte din perfecţiunea personală a fiecăruia. Una diferita de cea a proportiilor minutios masurate ale Omului lui Vitruviu. De fiecare dată diferită, până într-acolo, încât ar trebui să înţelegem că şi omul din desenul lui Leonardo reprezintă un caz particular al perfecţiunii. Iar de trait traim acum, in fiecare clipa a prezentului, pe când această cursă a corectitudinii se dovedeşte a fi o goană morbidă întreprinsă de către toţi cei cărora nu le-am putea spune altfel decât necrofili. Cat de iremediabil de ignorantă trebuie considerata o majoritate careia i se compune un imn care incepe cu sacramentalul indemn: "Desteapta-te…". Şi câţi dintre destinatarii acestui imn realmente se regăsesc în nenumăratele-i strofe.