Ganduri ratacite despre arta greselii (9)
Mă întreb atunci, de cine ne îndrăgostim de fapt? Ce poate fi acel ceva dacă nu doar propria şi personala proiecţie a unei fantasme deziderative? Şi ce poate avea în comun aceasta cu omul concret din faţa noastră. Este un limbaj pentru a-i face pe necunoscuţi să comunice între ei. Iertându-se unii pe ceilalţi pentru greşeala de a fi diferiţi. Deci, îi învaţă să se accepte în pofida oricărei diferenţe. Îmi amintesc "Lista lui Schindler" şi scena din pivniţă în care nazistul îndrăgostit îşi priveşte servitoarea evreică întrebându-se dacă-i adevărat că evreii sunt ca şobolanii. Şi cum este posibil ca el să se fi îndrăgostit de o rozătoare. Iubirea îl transformă pe un necunoscut în cel mai apropiat om de pe lume. Inversând sensurile şi anihilând instinctul de conservare care ne pune pe fugă oricând ne simţim ameninţaţi. O facem şi atunci când ne îndrăgostim, doar că alergăm într-un sens invers şi cu un entuziasm peste orice limită acceptată a stahanovismului stalinist. De abia atunci devenim capabili să formulăm "Cele o sută nouăzeci de motive pentru care te iubesc". Motive pe care le poate formula oricine, însă doar atunci când trăieşte sentimentul. Nu înainte şi, cred, nici după.
Dragostea ne postează în ochiul furtunii şi doar în acel loc devin posibile o sumedenie de lucruri. Precum şi "Cele o sută nouăzeci de motive". Deoarece ea ne răpeşte pedepsei şi ameninţării. Deoarece ea ne oferă pe noi nouă înşine, însă într-un fel pe care nu l-am fi simţit niciodată la fel de acut ca atunci când, irezistibil şi poate chiar sufocant, reuşim să ne recunoaştem în sentimentul celuilalt. "Serelem". Fără a şti cărei limbi aparţine cuvântul, îl înţeleg fără traducere atunci când citesc "Pacientul englez". Este un sentiment care poartă propriul nostru nume. Chiar sentimentul este Numele şi este "turnat" exact pe numele persoanei iubite. De aici şi obiceiul de a-l tatua. Şi nu m-am simţit deloc contrariat remarcând pe o plajă un braţ de bărbat cu vreo cinci nume de femei tatuate de sus în jos cu aliniere pe stânga. În coloniţă. Ca şi numele unei femei tatuat pe mâna lui tata. Unul diferit de al mamei. Un nume pe care îl recunoaştem chiar dacă nu este rostit corect.
Poate dragostea este recunoaşterea propriei perfecţiuni aşa cum ne-o oferă sentimentul celuilalt. Prezenţa celuilalt. Privirea celuilalt. Perfecţiunea şi frumuseţea. Niciodată bănuite de a fi posibile şi cu atât mai puţin reale. Şi, deodată, atât de veridice. Amândouă. Este ca o trezire într-o altă lume, în care străinul sau străina din preajmă ne devin deodată indispensabili. Sentimentul care aboleşte greşeala. Ne-o redă drept ceva corect. Nu corectată, ci în forma ei originară şi pură. Ne-vinovată de a fi ceva negativ. Fără jena sau frustrarea implicită. Drept ceva perfect. Iar noi ne lăsăm pur şi simplu aspiraţi într-o realitate în care nu există pereţii despărţitori ai interdicţiei, ruşinii, regretului sau nostalgiei. Mă întreb ce trebuie să ierte iubirea? Şi încerc să înţeleg că nici o clipă nu a fost vorba despre iertare. Dragostea nu cunoaşte asemenea lucruri. În ochii ei suntem inocenţi. Şi deloc coruptibili. Devenim pentru moment fiinţe complete.
nu stiu daca putem spune de ce ne indragostim. nu stiu daca macar e o intrebare :). cert este ca partea a doua imi este foarte aproape. numai ca nu ma gandesc la perfectiune in relatie cu dragostea, ci mai degraba la a fi complet, sau plin, cum imi place mie sa spun. si Oleg, ma gandesc la faptul ca iubirea vede imperfectiunea din celalalt dar o accepta. si atunci ceea ce numesti tu greseala in dragoste chiar nu conteaza. pentru ca tu stii ca intri in dialog cu alteritatea. si asta conteaza. nu? sau nu conteaza.
ReplyDeletetextul curge. si vine direct in centrul omului :)
il citesc cu placere
angela
accept observatiile tale, deoarece aduc un spor de simplitate si firesc. intr-adevar, atunci cand spun perfectiune, ma gandesc la asimilarea greselii drept ceva implicit si nu discordat, drept un "corp strain". sunt perfect de acord cu tine si iti multumesc pentru comentariul tau atat de limpede.
ReplyDelete