Despre eternitatea încăpăţânată, unchiul lui Hamlet şi inima de hârtie a doctorului Jivago (2) ~ Territoria

Oct 23, 2011

9:58 AM -

Despre eternitatea incapatanata unchiul lui Hamlet si inima de hartie a doctorului Jivago,Dulapul cu eseuri

Despre eternitatea încăpăţânată, unchiul lui Hamlet şi inima de hârtie a doctorului Jivago (2)

Era clar că adormisem, exact ca şi tatăl lui Hamlet, într-o grădină, deşi nu era vorba de nici o grădină şi nici otrăvitorul nu era de găsit prin preajmă, pitit după nişte boscheţi. Oricum, visam că dormeam în tihna unui luminiş şi îmi era cât se poate de bine. Nu aveam un frate trădător care să-mi fi furat soţia, care nici aia nu exista, şi să fi pregătit poţiunea pentru a mi-o fi turnat în ureche. Oricum aveam doar una singură bună de utilizare, pe când cealaltă, de rezervă, mi se blocase din cauza unui dop rebel de ceară. Nu corespundeam în nici un fel parametrilor lui Shakespeare. I-aş fi fost inutil. Cu bilet cu tot. Inclusiv cu urechile. Şi nici un fiu pe nume Hamlet nu avea de unde să existe. Deci, nici Ofelia nu s-a înecat şi poate mai trăieşte undeva ca străbunică fericită înconjurată de o droaie de copii.

Câteodată mă mai gândesc la urechea cu pricina a tatălui hamletian. Oricum, îmi dădeam seama că oricât de ficţională mi-ar fi întreaga viaţă, deoarece mi-am inventat-o şi o inventez în continuare, existau şi există martori independenţi şi, poate, chiar şi complici, părtaşi fără voie la simplul fapt al existenţei mele. Nu-mi pot aminti cu precizie nume sau feţe. Şi asta fără a mă gândi la părerile prietenilor sau a altor persoane pe cât de implicate, tot atât de nefericite de a mă fi cunoscut, însă forţaţi cu toţii să se îngrozească măcar puţin de ceea ce le-a fost dat să trăiască în preajma mea. Oricând aş fi aruncat la gunoi câteva din capodopere de-ale lui Ph. K. Dick cu tot cu fantasmagoriile lui E. T. A. Hoffmann ca fiind total depăşite. Nici scrierile de-a lui Kerouak sau Eduard Limonov nu le-aş fi cruţat. Şi nici Veniamin Erofeev cu Sorokin nu ar fi evitat coşul de gunoi. Ceea ce mi se întâmpla bătea continuu cele mai negre şi gotice închipuiri. Veghea şi visul îşi puteau oricând schimba locurile. Şi asta fără ca eu să-mi dau seama în care dintre ele mă aflu de fapt.

Territoria

Oct 23, 2011

Despre eternitatea încăpăţânată, unchiul lui Hamlet şi inima de hârtie a doctorului Jivago (2)

0 comments:

Post a Comment