Ganduri in timpul ploii (2)
Ştergătoarele mătură parbrizul. Spală resturile zilei consumate parcă făcând loc pentru una nouă. Direct pe retină. Stânga-dreapta. Stânga-dreapta. Amândouă simultan şi nici nu reuşesc să clipesc până nu-şi încheie cursa. Stau aşa cu ploaia curgându-mi direct în întunericul minţii. Peste sunetul abia audibil al unui post de radio şoptind într-o limbă străină. Pleoapele zvâcnesc spasmodic, parcă lovindu-se surd una de cealaltă şi se deschid din nou. Stânga-dreapta. Geamătul surd al paletelor alungând somnul. Fără a se grăbi undeva. Stânga. Dreapta. Ca dinadins. Stânga. Încetinind tot mai mult. Dreapta. S-au mai dus două zile. Încă două. Stânga-dreapta. Te iubesc, mamă. Stânga-dreapta. Încă îţi mai pot auzi vocea. Muzica vocii tale.
Stânga-dreapta. Click-clack. Şi povestea despre Marele Răţoi Max şi Găina Plouată. Click-clack, repetă după ele ceasul de pe mână. Cinci ani de când ne-am despărţit. Stânga-dreapta. Îmi mai rămâne doar cicatricea de pe obrazul tău şi zâmbetul. Stanga-dreapta. Încă te pot auzi, chiar dacă mai slab, ca prin lemnul sicriului. Stânga-dreapta. Cimitirul. Ciorile. Ştergătoarele se agită obsedant şi parcă halucinez. Crucea. Mormântul. Florile ofilite. Stânga-dreapta. Ştergând şiroaiele de apă de pe sticlă. Plouă. Întuneric şi frig. Motorul toarce constant. Blând. Lumina de bord inundă obscuritatea cu nuanţa tremurândă de smarald volatil. Mă regăsesc parcă stând în carlinga unui curier de noapte. Aşteptându-l pe Exupery pentru a decola. Pentru a părăsi planeta oamenilor. Stânga-dreapta. Stânga-dreapta. Nu va veni. Îmi pierd timpul cu speranţe deşarte. L-a doborât o patrulă germană deasupra Mediteranei. Cu vreo şaizeci de ani în urmă. Iar pe Micul Prinţ l-a muşcat un şarpe. Stânga-dreapta. Mortal. Ireversibil. De fiecare dată când recitesc textul. Din nou şi din nou. Stânga-dreapta. Stânga-dreapta. Acelaşi şarpe. Aceeaşi moarte. Paletele ucigaşe îşi continua cursa contra cronometru sau contra ploii, anihilându-le. Stânga-dreapta.
Să ai grijă de tine, frate. Stânga-dreapta. Sau poate nu mai ai nevoie de mine. Stânga-dreapta. S-au dus patru ani şi nu ştiu nimic despre tine. Cauciucul paletelor scârţâie repetitiv, într-un ritm propriu, împrospătând imaginea lumii. Reînnoind-o. Într-o tonalitate minoră a nemuririi. Stânga-dreapta. Stânga-dreapta. Alte voci. Alte chipuri. Sunt a ta. Stânga-dreapta. Doar a ta şi aşa va rămâne. O voce din alte timpuri. Se strecoară în pauzele de răgaz ale ştergătoarelor. Parcă răzbătând prin bruiajul interferenţelor radio. Stânga-dreapta. Pentru veşnicie. Stânga dreapta. Ca o adiere de vânt dintr-o altă viaţă. Stânga-dreapta. Alte cuvinte. Întotdeauna altele. Eşti singurul pe care l-am iubit vreodată. Stânga. Şi nimic. Dreapta. Şi nimeni. Doar întrebarea. Ce va rămâne? Ştergătoarele îşi fac datoria. Nu mai are cine să răspundă. Linişte. Doar zgomotul alunecării pe transparenţa umedă şi lucioasă.
Apar şi altele. Zgomote. Amintirile. Se preling ca nişte dâre soiase pe un geam prăfuit. Stânga-dreapta. Ştergătoare pentru prezent. Ştergătoare pentru trecut. Stânga-dreapta. Paleta freacă retina umedă înlăturând mizeriile. Făcând loc pentru altele. Care şi ele vor dispărea spălate de ploaia de care încă nu-mi pot aduce aminte. Vocile se sting. Sau se înneacă în apa care tot curge din cer fără a se opri. Peste tot şi toate. Tot mai puţine. Rămâne doar un murmur. Stânga-dreapta. Stânga-dreapta. Visele. Stânga-dreapta. În care îmi apari de fiecare dată tot mai tânăr. Stânga-dreapta. Aşa cum te-a ştiut mama. Stânga-dreapta. Plouă de parcă s-ar sfârşi lumea. Stânga-dreapta. Şi sorocul vremurilor. Stânga-dreapta. Stânga-dreapta... Stânga-dreapta...
"Sa ai grija de tine, frate..." Ma bucur ca te-am regasit
ReplyDelete