Fragment din romanul încă fără titlu... (2)
Nimic nu prevesteşte, însă, dimineaţa, multe dintre dimineţile care au urmat, când la aceeaşi oră fixă se trezeşte cu aceeaşi spaimă săgetându-i visele.
Deschide ochii, priveşte tavanul de deasupra lui şi-şi simte ura deja curgându-i prin vene, una care porneşte să-l umple atunci când radioul pironit deasupra frigiderului din bucătărie scoate prin emiţătorul prăfuit o tuse tuberculoasă, pe care, însă, n-o încheie cum ar fi fost normal cu o flegmă, ci o încununează cu mugetul prelung al unui început de imn. Statul îşi trezeşte poporul la treabă, iar Corul Armatei preia acel muget, scandând entuziast şi victorios despre „Uniunea inviolabilă a republicilor independente”.
Se trezeşte de zvâcnetul dureros din tâmple, tresârind din tot corpul, iar spaima îl sfâşie instantaneu, de parcă ar fi călcat pe o mină antitanc. Urăşte surpriza trezirii la datorie. Urăşte imbecilitatea unei frici matinale pe care o trăieşte de fiecare dată ca pentru prima oară.
Proslăvirea fericirii comuniste în miez de dimineaţă îl înspăimântă de fiecare dată când o aude şi o face mai rău ca o alarmă de ambulanţă sau poliţie, iar prima lui pornire, în bezna până atunci tihnită a dormitorului, este de a se ascunde. Se şi culca în pat pentru a plonja în adâncimea de nepătruns a unui vis, însă nu mai exista unul din care nu ar fi putut fi tras înapoi. Poate doar moartea, însă nu şi-o putea imagina drept adormire, iar metafore din astea îl înspăimântă, în orice caz, mai tare ca radioul de pe perete, aşa că se conformează cu realitatea crudă a faptului de a fi viu.
To be continued...
Foarte bine redat! Dumnezeule, frustrarea aia! Atmosfera de atunci! Poza, excelenta! Nu pot intelege cum se gasesc in occident nostalgici dupa asa ceva...
ReplyDeleteVladimir
E ushor sa visezi tot felul de utopii can nu le-ai trait pe pielea ta. Occidentul mai are de invatzat din experientza noastra
ReplyDeleteFelicitari pentru postare!
Florina
Foarte bun textul mai ales pentru ca reda cu exactitate acel sentiment de nesiguranta trait la modul continuu. Un peisaj frust, o atmosfera gri, un cotidian fara perspective si sumbru. Cam in acesti termeni se poate descrie succint viata sub comunism.
ReplyDelete