Ocupanţii din ograda lu’ Gavril (3)
Bineînţeles, că şi în războiu’ lu’ Gavril au existat înfrângeri şi pierderi care i-au produs lu’ Gavril nenumărate suferinţe. Prima lovitură, cea mai dureroasă, o încasă din plin, iar ocupaţia germană a beciului a reprezentat o mostră strălucită de „blitzkrieg”, realizată aproximativ similar cu ocuparea Franţei, adică o operaţiune scurtă şi eficientă care a dus la pierderea întregii rezerve de vin a lu’ Gavril. Ajunşi destul de rapid până aproape în prag de comă alcoolică, naziştii au resimţit efectele vinului moldovenesc similar unui atac de partizani, dur, necruţător, sângeros şi dus până la limita cruzimii, astfel încât friţii şi hanşii s-au simţit şi surprinşi şi de-a dreptul speriaţi de această inexplicabilă şi grea îmbătare, că nu le erau deprinse stomacele lor europene cu dozajele de zahăr cu care Gavril îşi prepara vinul – adică, „krepliak”-ul nostru basarabean, un vin cu un asemenea surplus de tărie de-ţi spulbera creierii mai rău ca un obuz lansat din „Grosse Bertha”. Ceea ce li s-a întâmplat în consecinţă ocupanţilor cu stomace germane, a fost receptat ca un atentat la însăşi viaţa lor, şi ei s-au defulat într-un mod corespunzător distrugând mândria de poloboace la care Gavril lucrase de se speti şi faţă de care avea o atitudine mai mult decât paternală.
Nu la mult timp după declanşarea ostilităţilor, Wehrmachtul invadase şi coteţul din spatele casei, adică spaţiul situat exact undeva deasupra şi mai într-o parte de groapa în care şedea cuminte Gavril. Porcul muri de abia la al cincilea glonţ, opunând o rezistenţă dârză şi refuzând să moară, timp în care Gavril reuşi să moară de tot atâtea ori, tresărind violent la fiecare împuşcătură şi simţind nodul din gât ca pe un pumn tot mai mare răsucindu-i-se până în stomac. Dacă se mai putea resemna cu pierderea poloboacelor şi a recoltei de vin, apoi pierderea porcului l-a marcat într-un mod ireversibil. Cu atât mai mult că a asistat neputincios la moartea animalului atât de drag, imobilizat în clandestinitate şi în adâncul mocirlos al gropii, însă auzind perfect totul, întreaga execuţie. Îşi iubea porcul ca pe un membru al familiei şi pierzându-l simţi că a pierdut ceva esenţial din el însuşi.
Rezistenţa până la moarte a porcului îi enervă pe germanii înfometaţi după grătare rumenite, cam la fel cum îi nedumirea şi scandaliza deopotrivă rezistenţa absurdă a regimentelor ruseşti încercuite fără nici o şansă de scăpare undeva prin pădurile şi mlaştinile din Bielorusia. Printre victimele colaterale s-au mai numărat şi patru găini cu o raţă, la care s-a adăugat, ulterior, şi dispariţia ouălor de sub cloşcă, procedură care de altfel se repeta cu regularitate aproape în fiecare zi.
aici doar placere :)
ReplyDeleterezistenta pana la moarte a porcului!
angela
da, Angela, porcii nu mor niciodata... sau era vorba despre iepuri? :)) ca-i una din doua... fie deja sunt un amnezic incurabil, fie e ceva in neregula cu animalele astea :)))))
ReplyDelete