Cer senin deasupra Atlantidei (10)
Duminică, 292 octombrie
Am încercat în repetate rânduri să-mi ating mintea băgându-mi un deget în ureche. Prin nas nu credeam că aş fi avut vreo şansă de reuşită. Am făcut-o însă prin lateralele capului şi folosind toate degetele, în afara celui mare, care, evident, nu se potrivea intenţiilor mele explorative. Însă nu am reuşit să le înghesui până la adâncimea optimă, de contact.
Era important să-i ating suprafaţa şi să simt zvârcolirea gândurilor. Nu ştiu de ce nu am simţit nevoia să folosesc diverse obiecte lungi şi subţiri precum cuiele, chibriturile sau creioanele şi pixurile cu care indubitabil aş fi avut mult mai multe şanse.
(din volumul „Territoria”)
Am încercat în repetate rânduri să-mi ating mintea băgându-mi un deget în ureche. Prin nas nu credeam că aş fi avut vreo şansă de reuşită. Am făcut-o însă prin lateralele capului şi folosind toate degetele, în afara celui mare, care, evident, nu se potrivea intenţiilor mele explorative. Însă nu am reuşit să le înghesui până la adâncimea optimă, de contact.
Era important să-i ating suprafaţa şi să simt zvârcolirea gândurilor. Nu ştiu de ce nu am simţit nevoia să folosesc diverse obiecte lungi şi subţiri precum cuiele, chibriturile sau creioanele şi pixurile cu care indubitabil aş fi avut mult mai multe şanse.
(din volumul „Territoria”)
0 comments:
Post a Comment