Cer senin deasupra Atlantidei (13)
Pur şi simplu 228 august
În minte nu există timp şi nici legile gravitaţiei nu mai funcţioneaţă acolo la fel ca oriunde. Mai bine zis, nu mai funcţionează deloc. Gropile comune ale minţii mele sunt pline cu ceasornicari decedaţi prin sinucidere de prea multă inutilitate. Poate de aceea visez că zbor, deoarece doar în somn pot scăpa de greutate, iar în această noapte din nou am zburat deasupra unui râu. Permanent zbor deasupra aceluiaşi râu, iar atunci când zbor nu mă interesează cauza căderii merelor perpendicular pe suprafaţa pământului. Nici treaz fiind nu mă gândesc la aşa ceva.
Doar acolo, în vis, mă pot extrage într-un mod definitiv de sub talpa strivitoare a atractiei. Senzaţia de levitaţie este şi mai acută atunci când adorm într-o vană plină cu apă. Am practicat-o şi funcţionează. Este foarte asemănător cu ceea ce simt atunci când zbor în vis, deoarece simt că plutesc, însă nu în apă, ci în aer. Nu prea am avut vise cu înotul şi cred că legătura între spaţiul minţii şi spaţiul visării funcţionează mai degrabă prin complementaritate, apa sugerează văzduhul sau invers şi peştii mai degrabă zboară prin apă decât înoată.
(din volumul „Territoria”)
În minte nu există timp şi nici legile gravitaţiei nu mai funcţioneaţă acolo la fel ca oriunde. Mai bine zis, nu mai funcţionează deloc. Gropile comune ale minţii mele sunt pline cu ceasornicari decedaţi prin sinucidere de prea multă inutilitate. Poate de aceea visez că zbor, deoarece doar în somn pot scăpa de greutate, iar în această noapte din nou am zburat deasupra unui râu. Permanent zbor deasupra aceluiaşi râu, iar atunci când zbor nu mă interesează cauza căderii merelor perpendicular pe suprafaţa pământului. Nici treaz fiind nu mă gândesc la aşa ceva.
Doar acolo, în vis, mă pot extrage într-un mod definitiv de sub talpa strivitoare a atractiei. Senzaţia de levitaţie este şi mai acută atunci când adorm într-o vană plină cu apă. Am practicat-o şi funcţionează. Este foarte asemănător cu ceea ce simt atunci când zbor în vis, deoarece simt că plutesc, însă nu în apă, ci în aer. Nu prea am avut vise cu înotul şi cred că legătura între spaţiul minţii şi spaţiul visării funcţionează mai degrabă prin complementaritate, apa sugerează văzduhul sau invers şi peştii mai degrabă zboară prin apă decât înoată.
(din volumul „Territoria”)
0 comments:
Post a Comment