Territoria

Miercuri, 208 iulie

Mintea nu are anotimpuri sau, dacă le are, ele sunt altfel decât în realitatea din afara mea. Cuvântul este inventat pentru toamna sau primăvara copacilor, adică este vorba despre meteorologie, iar în minte, ştiu sigur, nu poate fi vorba despre aşa ceva. Pentru anotimpurile minţii mele încă nu s-au inventat cuvintele potrivite.
Poate mai corect ar fi să spun că există un singur anotimp al minţii, care din cauza duratei şi, evident, a aceleiaşi stări a vremii, neschimbată de când mă ştiu, nici nu mai poate fi perceput drept anotimp. Seamănă foarte mult cu piesa „Noiembrie” din Anotimpurile lui Ceaikovski. Este un noiembrie al fertilizării cu polenul luminii care atunci când cade peste flori emite sunet de clopoţei. Iar dacă pe întreg Pământul s-ar instaura anotimpul minţii mele, prezicătorii de vreme, mai ales acei mincinoşi de pe sticla televizorului, pur şi simplu ar dispărea ca specie.

(din volumul „Territoria”)