11:03 PM -
Proza de sub veioza
No comments
Proza de sub veioza
No comments
Oleg si intalnirea cu Sacrul
Neprihănite cum sunt, pisicile, incluzându-l şi pe Kerosen, nu au nevoie de „sponsorizări” dumnezeieşti, deoarece sunt făr’ de păcat. Mâţele nu au nevoie de spovedanie. Nici de religie, una pisicească, nu au nevoie, deoarece ele deja ştiu ceea ce Oleg va afla, probabil, doar după Judecata de Apoi şi, prin asta, trăiesc neînfricate, adica sunt ca şi mântuite. Şi nu va mai fi nevoie de nici un Dante să le descrie un purgatoriu pe măsura fiinţei lor îmblănite. Şi atunci? Raportul se inversează – un om păcătos ţine pe lângă el un animal căruia i se rupe de Sacru, Dumnezeu şi Biserică din simplul motiv că se naşte cu sufletul curat. Şi atunci de ar trebui Oleg să ţină pe lângă el un pisoi ca şi Kerosen? Explicaţia este una simplă şi anume: Kerosen este întruparea nevoii lui Oleg de Sacru – cultivată de el cu cea mai mare implicaţie şi seriozitate, iar Kerosen, fără a avea şansa să aibă vreodată habar de aşa ceva, este purtătorul acelui Sacru, pe care Oleg l-a găsit într-o noapte exact în mijloc de autostradă, urlând cu disperare de foame şi frig, o piticanie de pisoi de abia născut, pierdut printre camioane şi alţi monştri gonind în amândouă direcţiile, în întunericul unui mijloc de iunie. Aşa s-au întâlnit Oleg şi Kerosen. Aşa s-a întâlnit Oleg cu Sacrul.
0 comments:
Post a Comment